(A)SIMETRIA FEŢEI

În fiecare zi le vedem, apar și dispar din câmpul nostru vizual ca într-un carusel, câteodată suntem obligaţi să le suportăm, câteodată suntem indiferenţi și ne strecurăm printre ele ca firele de nisip, fără memorie și fără a fi memorabili. De multe ori le fixăm cu interes, căutând să descoperim ceva anume sau să redescoperim ceva ce ni se pare deja familiar...

Feţele sunt un melanj fluid de lucruri neînţelese sau parţial înțelese, ce reflectă și trecutul dar și prezentul în același timp.

Le împărţim rapid în frumoase și urâte, în vesele și triste, le căutăm intenţiile ascunse și bucuriile neștiute, privim prin ele ca prin crăpături și așteptăm să ni se desfășoare în faţa ochilor adevărul lor absolut, deși în același timp le mimăm și oglindim atât cât să ne ducă mai departe de vulnerabilitățile proprii. Într-o eră în care suntem obsedaţi de feţe imortalizate cu cât mai multă artă și carismă, ar trebui să știm până acum că cei mai mulți dintre noi nu suntem jumătăți perfecte ale aceluiași întreg, că poate avem o ureche bleagă sau un ochi mai la stânga și că...

Asimetria ne caracterizează pe toţi... și nu numai în ceea ce privește faţa.

În general, tindem să asociem simetria feţei cu trăsăturile ce caracterizează persoanele atrăgătoare, cu tinereţea și cu “mediocritatea” (nu în înţelesul ei de bază, ci în sensul în care o persoană deţine toate acele trasături caracteristice pentru vârsta și sexul său).

O faţă “mediocră” nu este neapărat neremarcabilă, ci emană o familiaritate estetică cu care suntem obișnuiţi și care ne face să o asociem cu o categorie anume de feţe.

Diverse studii au arătat că feţele aproximativ simetrice sunt mult mai atrăgătoare comparativ cu cele asimetrice, însă mai specific, aceste consideraţii sunt duse la extrem atunci când individul în cauză prezintă, de exemplu, un nas asimetric, el fiind considerat neatractiv.. Cât despre simetria buzelor, aceasta nu a fost considerată un factor relevant în evaluarea gradului de atractivitate.

Simetria facială a mai fost asociată și cu manifestarea fizică a 2 dintre cele 5 trăsături principale de personalitate, adică: extraversia și agreabilitatea... Celelalte 3 sunt conștiinciozitatea, deschiderea spre experienţă și neuroticismul.

Activitatea hormonală exercitată de estrogen și testosteron a fost asociată cu procesele de dezvoltare a fizionomiei din timpul pubertăţii, conducând la ipoteza că acestea reprezintă factori importanţi implicaţi în dezvoltarea simetriei faciale.

În anumite situaţii, asimetriile direcţionale pot fi doar temporare, ca de exemplu în cazul vorbirii, când majoritatea persoanelor tind să aibă o amplitudine mai mare a mișcărilor pe o singură parte a feţei, în special pe partea dreaptă a gurii... Acest lucru este datorat legăturilor contralaterale neuronale dintre emisfera stângă a creierului, adică cea responsabilă cu limbajul și funcţiile sale și partea dreaptă a feţei.

Noţiunea că simetria facială este privită ca pe un factor ce evaluează dacă un individ are o moștenire genetică superioară este susţinută de ideea că simetria este asociată cu o stare de sănătate mai bună, iar rezultatele obţinute în urma unor studii au arătat că gradul de simetrie facială era asociat și cu aspectul sănătos al tenului.

Ipotezele evoluţioniste din domeniul biologiei și psihologiei susţin că feţele simetrice sunt preferate, întrucât această caracteristică este posibil să reflecte calităţi genetice superioare precum și o stabilitate a dezvoltării fizice.

Cu toate acestea, este posibil ca aceste caracteristici să nu stea întotdeauna la baza simetriei faciale, cât acest lucru să fie datorat unei expuneri mai reduse la factori stresori în timpul dezvoltării.

Asimetria facială poate avea fluctuaţii de-a lungul timpului, acest lucru fiind influenţat și de starea de sănătate a individului, demonstrând calitatea sa fenotipică și modul în care organismul său poate face faţă bolilor precum și capacitatea sa de recuperare în urma lor.

Pe lângă obstacolele patologice, fluctuaţiile simetriei faciale pot fi asociate cu statusul global fiziologic al unui individ, dar și cu gradul de distres psihologic la care este expus.

În ceea ce privește simetria emoţională sub forma expresiilor faciale, acestea tind să apară în momentul în care experimentăm emoţii autentice, acestea fiind reflectate omogen pe chipul nostru. Cu alte cuvinte, atunci când suntem cu adevărat fericiţi sau furioși, acest lucru va fi văzut pe ambele părţi ale feţei.

De multe ori, când nu experimentăm neapărat emoții omogene, ci avem mai degrabă stări amestecate sau atunci cănd avem tendința de a ne eschiva să dezvăluim anumite trăiri, putem fi trădați de asimetria emoţională a feţei, adică de exprimarea unor emoţii diferite pe ambele părţi ale feţei.

Acest lucru poate oferi un feedback confuz, adesea reflectând sentimente contradictorii sau semnale de alarmă pentru cei care percep aceste reacţii, pentru că deși aceste expresii faciale pot fi involuntare, ele pot trăda intenţii ascunse sau emoţii suprimate.

Dacă noi nu suntem conștienţi de neconcordanţa expresiilor faciale pe care le vedem, adesea subconștientul nostru este, astfel că putem intui când suntem inșelaţi sau minţiti în legătură cu ceva și putem avea o înţelegere mai amplă asupra motivaţiilor unui individ și asupra emoţiilor sale.

În încercarea de a dărâma mitul frumuseţii superioare pe care ar promite-o simetria, artistul artistul Alex John Beck a realizat seria de fotografii “Both Sides of” / “Ambele feţe” ale modelelor portretizate.

Cele două portrete sunt realizate dintr-o singură jumătate duplicată, astfel încât unul este realizat cu partea stângă a feţei, iar altul cu cea dreaptă.

Ce putem observa?

Atenţie la ochi! Același personaj, două ipostaze diferite – într-una pare prezent/atent în alta este absent.

Ochiul dominant (stângul sau dreptul) este mai activ decât perechea lui: ghidează mișcarea ochilor și vede primul obiectele din jur, captând imaginile și determinând distanţele.

(A)SIMETRIA FEŢEI

Comentarii via facebook