VICIILE DE REFRACŢIE | partea 2

ASTIGMATISMUL ȘI PRESBIOPIA
În seria viciilor de refracţie, mai putem vorbi și despre astigmatism și presbiopie, ca și în cazul miopiei și hipermetropiei, acestea au loc atunci când datorită unori structuri modificate ale globului ocular, este împedicată focalizarea luminii pe suprafaţa retinei, ducând astfel la percepţia unei imagini viciate. Cauzele principale ale viciilor de refracţie pot fi datorită unei forme modificate a globului ocular, aceasta putând fi prea lungă sau prea scurtă, dar și datorită unor modificări corneene sau la nivelul curburii cristalinului.
Ce este refracţia?
Refracţia este fenomenul de abatere a direcţiei de propagare a unei unde (în acest caz, cea a luminii) când aceasta întâlnește suprafaţa de separaţie a două medii diferite.

Vederea are loc atunci când ra razele zele de lumină sunt refractate, mediile de separaţie în acest caz fiind corneea și cristalinul, iar lumina
este focalizată pe retină, ducând astfel la percepţia unei imagini.
ASTIGMATISMUL
Astigmatismul este un viciu de refracţie care nu permite focalizarea uniformă a luminii pe suprafaţa retinei, ducând astfel la o vedere distorsionată sau înceţoșată.
Simptome și diagnostic
Cauzele astigmatismului încă nu sunt bine determinate, însă se consideră faptul că în mare parte este legat de factori genetici. În cazul în care simptomele persistă chiar și în cazul în care sunt deja utilizaţi ochelarii de vedere sau lentilele de contact, este posibil ca o nouă prescripţie să fie necesară pentru corectarea astimatismului. De regulă, astigmatismul este diagnosticat în urma unui consult oftalmologic comprehensiv în care sunt utilizate picăturile pentru dilatare a pupilei.
Acest lucru se întâmplă datorită unor modificări de formă la nivelul corneei, aceasta, în condiţii normale, având o curbură sferică pe toata suprafaţa sa, însă în cazul astigmatismului aceasta are zone în care este mai angulară sau mai sferică, existând variaţii de acest fel care duc la percepţia imaginilor înceţoșate sau distorsionate.

Astigmatismul poate afecta în egală măsură adulţii și copiii, iar în formele sale ușoare poate fi nedetectabil, de aceea sunt importante consultaţiile oftalmologice regulate pentru a detecta astigmatismul de la vârste cât mai mici.
Simptomele includ:
Dureri de cap

Oboseală oculară

Dificultăţi în a șofa pe timp de noapte

Vedere înceţoșată sau distorsionată la orice distanţă
De asemenea, există posiblitatea ca o formă ușoară a astigmatismului să fie prezentă, fără ca pacientul să fie conștient de acest lucru. Această situaţie este, în special, valabilă pentru copii, întrucât ei nu au un termen de comparaţie pentru ceea ce înseamnă o vedere optimă, de aceea nu pot identifica vreun fel de abatere, însă poate fi și cazul adulţilor, de aceea sunt importante consulturile oftalmologice.
Cum se corectează astigmatismul?
Ochelarii de vedere sunt soluţia cea mai la îndemână în majoritatea cazurilor, însă lentilele de contact pot aduce un plus de beneficii în ceea ce privește calitatea imaginii prin faptul că determină o refracţie mai precisă a luminii și o focalizare mai bună.
Ca în cazul multor afecţiuni oculare, astimgatismul se corectează cu ajutorul ochelarilor de vedere, lentilelor de contact sau prin intermediul unei intervenţii chirurgicale, alegerea unei opţiuni fiind influenţată de stilul de viaţă individual.
Pot fi o opţiune sigură și eficientă dacă sunt utilizate corect, aducând și un plus de confort, însă cu toate astea lentilele de contact nu sunt potrivite pentru toată lumea, de aceea este necesară o discuţie în prealabil cu un specialist în oftalmologie.

Scopul unei intervenţii chirurgicale în cazul astigmatismului este acela de a modifica și corecta forma corneei, pentru ca ochiul să-și poată recăpăta capacitatea de a focaliza mai bine lumina pe retină și de a avea o percepţie mai bună a imaginii. În cazul chirurgiei refractive există o serie de opţiuni care pot fi propuse în urma consultului oftalmologic.
PRESBIOPIA
În seria viciilor de refracţie, presbiopia este o tulburare de vedere care poate avea loc odată cu înaintarea în vârstă și este caracterizată de incapacitatea de a focaliza imagini de la distanţe mici.
În mod frecvent, presbiopia se poate asocia și cu alte vicii de refracţie, cum ar fi miopia, hipermetropia sau astigmatismul, o persoană putând avea vicii de refracţie diferite pentru ambii ochi.
Cum apare presbiopia?
În mod natural, toţi oamenii înregistrează o vedere mai slabă pe măsură ce înaintează în vârstă, iar riscul de presbiopie este existent începând chiar și cu vârsta de 35 de ani.
Presbiopia este în mod obișnuit asociată cu înaintarea în vârstă, ochiul nemafiind capabil să focalizeze corect imaginea pe retină datorită rigidizării cristalinului, acesta afectând procesul de refracţie al luminii. De asemenea, înaintarea în vârstă afectează și mușchii ochiului, în special fibrele musculare din jurul cristalinului, făcând mai dificilă adaptarea sa pentru a focaliza imagini în apropiere. Acest lucru face ca focalizarea luminii să aibă loc în spatele retinei ducând la o vedere slabă la distanţe mici.
Simptome și diagnostic
Presbiopia este diagnosticată în urma consultului oftalmologic comprehensiv, acesta fiind recomandat să fie din ce în ce mai des începând cu vârsta de 40 de ani, pentru a putea determina și existenţa altor tulburări de vedere asociate cu vârsta.
Semnele și simptomele presbiopiei includ:
Dificultate la citirea fonturilor de dimensiuni mici

Necesitatea de a poziţiona obiectele la o distanţă mai mare de cea a braţului

Dificultate la focalizarea obiectelor ce se află la o distanţă mică

Dureri de cap / Oboseală oculară
Fiind asociată procesului normal de îmbătrânire, presbiopia se corectează cu ajutorul ochelarilor de vedere, aceștia având o mai mare putere de focalizare în partea inferioară a lentilei. Acest lucru permite o focalizare optimă în timpul cititului, această activitate solicitând privirea la o distanţă mică pe caractere foarte mici, însă mai apoi poate fi schimbată cu privirea la distanţă prin partea diferită și superioară a lentilei.