VICIILE DE REFRACŢIE | partea 1

NIPERMETROPIA ȘI MIOPIA
Problemele ochilor pot fi o preocupare constantă indiferent de vârstă, fie că acestea au o etiologie cunoscută sau nu au o cauză organică identificată. În ciuda diversităţii clasificărilor acestora prin faptul că mecanismele determinante sunt diferite, terminologia lor poate fi înţeleasă tocmai prin felul în care ele apar și se manifestă, globul ocular fiind un instrument optic viu cu un sistem bine diferenţiat care nu funcţionează mult diferit de sistemul unor lentile cu ajutorul refracţiei luminii.
Viciile de refracţie se referă exact la defectele de focalizare a luminii pe suprafaţa retinei din cauza unei forme deosebite a globului ocular.
Cele mai comune vicii de refracţie sunt: miopia, hipermetropia,
astigmatismul și presbiopia.
Percepţia imaginii în fiecare din aceste cazuri este diferită datorită defectelor de sfericitate ale globului ocular, acest lucru modificând capacitatea sa de convergenţă, ea ajungând să fie prea mare sau prea mică pentru a focaliza lumina
pe retină, ducând astfel la percepţia unei imagini viciate.
În cazul ochiului emetrop (ochiul normal), imaginea se formează pe retină, situaţie în care nu există niciun viciu de refracţie iar ochiul poate focaliza raze paralele de lumină (provenite de la obiectele aflate la distanţă) pentru a forma imaginea pe retină fără acomodare.
Focalizarea imaginii are loc prin refracţie, iar cantitatea de refracţie este dependentă de distanţa la care se află obiectul, cu cât este obiectul mai îndepărtat - cu atât cantitatea necesară de refracţie este mai mare, iar cu cât este mai apropiat cu atât este mai mică.

Refracţia este realizată cu ajutorul corneei, mare parte din acest proces având loc la acest nivel, restul refracţiei având loc în cristalin.
Un ochi care suferă de un viciu de refracţie se numește ochi ametrop, în această situaţie el nu poate focaliza raze paralele de lumină pentru a forma o imagine clară pe retină fără a se acomoda.
MIOPIA
Cum apare?
Miopia este unul dintre cele mai întâlnite defecte de vedere, ea având ca și cauză caracteristică alungirea globului ocular, ori atunci când corneea sau cristalinul prezintă o curbură prea accentuată, acest lucru având ca și consecinţă formarea imaginii în faţa retinei, de aceea persoanele cu miopie pot vedea bine la distanţe scurte, însă au o vedere slabă la depărtare.
Persoanele care suferă de miopie pot vedea suficient de bine pentru a citi o carte sau pentru a sta în faţa unui monitor, însă pot avea dificultăţi atunci când privesc la distanţă, de aceea miopia nediagnosticată poate cauza dureri de cap și suprasolicitarea ochilor datorită efortului depus pentru a obţine o imagine clară.
De ce poate suferi modificări globul ocular?
Pentru ochiul normal, lumina este focalizată pe suprafaţa retinei, pe când în cazul miopiei, din cauza formei alungite a globului ocular, aceasta este focalizată în faţa retinei.
Miopia se consideră a fi avansată dacă necesită lentile pentru corecţie cu dioptrii egale sau mai mari de -6.0 , aceasta putând crește riscul asociat și pentru dezlipirea de retină, ea putând fi detașată de ţesutul subiacent care se numește coroidă și care are rolul de a aproviziona retina cu oxigen și nutrienţi. De asemenea miopia avansată mai poate crește riscul apariţiei cataractei și glaucomului, cataracta fiind o afecţiune ce duce la opacifierea cristalinului iar glaucomul fiind un grup de afecţiuni ce deteriorează nervul optic.
Cu toate acestea, fiecare dintre aceste gene prezintă un potenţial risc pentru apariţia miopiei și împreună cu alţi factori de mediu asociaţi au dus la o creștere semnificativă a prevalenţei miopiei.

Acești factori de mediu asociaţi sunt strâns legaţi de activităţile cotidiene care implică din ce în ce mai puţin timp petrecut afară, unde suntem nevoiţi să ne adaptăm vederea la diferite distanţe, în favoarea activităţilor ce solicită vederea de aproape, cum ar fi scrisul, cititul sau lucratul în faţa unui monitor.
În urma unor studii cu privire la dezvoltarea defectelor de refracţie, nu s-a determinat exact de ce petrecerea timpului afară poate preveni instalarea miopiei, însă una din ipoteze este faptul că lumina soarelui poate fi un factor implicat în dezvoltarea ochilor, precum și faptul că petrecerea unui timp suficient privind obiecte îndepărtate poate contribui în același sens. În mod ironic, însă, odată cu instalarea miopiei, acesteia nu-i poate fi încetinit procesul prin activităţi ce implică statul în aer liber, cu atât mai puţin regresia sa.
Miopia se consideră a fi avansată dacă necesită lentile pentru corecţie cu dioptrii egale sau mai mari de -6.0 , aceasta putând crește riscul asociat și pentru dezlipirea de retină, ea putând fi detașată de ţesutul subiacent care se numește coroidă și care are rolul de a aproviziona retina cu oxigen și nutrienţi. De asemenea miopia avansată mai poate crește riscul apariţiei cataractei și glaucomului, cataracta fiind o afecţiune ce duce la opacifierea cristalinului iar glaucomul fiind un grup de afecţiuni ce deteriorează nervul optic.
Cum se diagnostichează miopia?
Diagnosticul poate fi stabilit în urma unui consult oftalmologic comprehensiv care implică teste vizuale și examinarea ochiului în detaliu folosind picături ce dilată pupila pentru a putea examina îndeaproape nervul optic dar și retina.

Pe lângă testele de acuitate vizuală și examinarea propriu-zisă a globului ocular se va ţine cont și de antecedentele patologice personale și de predispoziţia ereditară.
Cum se corectează miopia?
Cea mai folosită metodă pentru corectarea miopiei sunt lentilele divergente care ajută la refocalizarea luminii pe suprafaţa retinei. Ochelarii și lentilele de contact sunt în general tratamentul utilizat pentru pacienţii cu miopie fiind mai sigure și mai eficiente și cu riscuri mai reduse decât intervenţiile chirurgicale. Lentilele de contact, chiar dacă uneori pot oferi avantaje în ceea ce privește calitatea vederii și pentru faptul că sunt mai ușor de purtat, nu sunt lipsite de riscuri cum ar fi ochiul uscat, infecţiile sau alte reacţii imune.
În cazul în care este recomandată intervenţia chirurgicală, scopul acesteia este de a corecta viciul de refracţie prin modificarea formei corneei, în abordarea chirurgiei corectoare a miopiei existând mai multe tehnici printre care și LASIK, keratectomia fotorefractivă, implantarea inelelor corneene sau implantarea de lentile intraoculare.
HIPERMETROPIA
Hipermetropia este tot un viciu de refracţie foarte des întâlnit în care obiectele îndepărtate pot fi văzute mai clar decât cele aflate în apropiere. Însă pacienţii cu hipermetropie experimentează diferit această afecţiune, în special la debutul ei, ea putând să nu aibă semnalmente la început și să nu poată fi observată, în special de pacienţii mai tineri. Cu toate astea, pentru cei hipermetropie avansată, vederea poate fi încetoșată îndiferent de distanţa la care sunt situate obiectele privite.
Cum apare?
Hipermetropia are loc atunci când puterea dioptrică este prea mică în raport cu lungimea globului ocular.
Acest lucru poate proveni dintr-o cornee sau un cristalin cu o curbură prea redusă sau din cauza unui glob ocular care este prea scurt ceea ce poate avea ca și consecinţă focalizarea imaginii în spatele retinei și o vedere înceţoșată.
Persoanele aflate la risc pot fi în egală măsură și adulţi dar și copii, un istoric ereditar de hipermetropie reprezentând un factor de risc în dezvoltarea ei.
Cum se diagnostichează?
Hipermetropia se diagnostichează prin consult oftalmologic comprehensiv cu folosirea picăturilor pentru dilatare a pupilei, pacienţii acuzând cel mai des discomfort vizual și vedere înceţoșată.
Simptomele comune asociate hipermetropiei pot fi:

- Durerile de cap
- Oboseala oculară
- Privire încrucișată
- Vedere înceţoșată, în special la privirea obiectelor apropiate
Cum se corectează?
Ca și în cazul miopiei, hipermetropia poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact sau intervenţiilor chirurgicale. Pentru hipermetropie sunt utilizate lentile convergente care ajută la formarea imaginii pe retină iar pentru cei cu defecte vizuale asociate, cum ar fi presbiobia pot fi utilizaţi ochelarii cu lentile progresive sau lentilele de contact multifocale care pot oferi o vedere bună la distanţă dar și la apropiere.

În cazul în care pacientul nu dorește să poarte ochelari sau lentile de contact, poate apela la intervenţii chirurgicale pentru reducerea dioptriilor prin chirurgia refractivă, operaţii cu laser sau cele cu implant de cristalin artificial.
În episodul 2 continuăm cu astigmatismul și presbiopia...