RISCURI UltraViolete

Soarele este principala sursă de viaţă pentru toate organismele, efectele sale fiind elemente esenţiale în creșterea și dezvoltarea tuturor formelor de viaţă.
Cu toate acestea, o expunere excesivă la razele soarelui implică și expunerea la radiaţiile UV care pot avea ca și consecinţe afecţiuni oculare precum cataracta, degenerescenţa maculară, proliferări de ţesut benigne (necanceroase) pe suprafaţa globului ocular precum pinguecula sau pterygia, sau proliferări maligne ale ochiului și pleoapei.
În timp ce radiaţiile UVB sunt absorbite total de suprafaţa corneei, radiaţiile UVA trec mai departe de acest strat și ajung la nivelul cristalinului.
În cazul adulţilor, un procent de radiaţii UV mai mic sau egal cu 1% ajunge până la retină datorită protecţiei oferite de cornee și cristalin, spre deosebire de spectrul luminii vizibile, care ajunge cu ușurinţă la retină și activează fotoreceptorii împreună cu o serie de reacţii biochimice care contribuie la formarea imaginii.
1. corneea; 2. irisul; 3. pupila; 4. cristalinul; 5 retina; 6. pata galbenă
(macula lutea); 7. nervul optic.
Deși nu pot fi văzute cu ochiul liber, radiaţiile UV sunt prezente indiferent de vreme pe tot parcursul anului, iar deteriorarea adusă de ele este cumulativă în ceea ce privește ochii, asta însemnând că, de fiecare dată când ei sunt expuși neprotejaţi, integritatea structurilor lor poate fi afectată în timp și, în consecinţă, și vederea.
Cele mai multe afecţiuni ale ochiului generate de expunerea la radiaţii UV se dezvoltă gradual, după ani de expunere, însă există și afecţiuni care pot apărea imediat, cum ar fi arsura corneană sau fotokeratita care se poate manifesta chiar și după câteva ore petrecute în lumină puternică.
Fotokeratita și fotoconjunctivita
Fotokeratita este o inflamaţie a corneei în timp ce fotoconjunctivita este o inflamaţie a conjunctivei, membrana ce căptușește interiorul pleoapelor și orbita oculară.
Aceste reacţii inflamatorii sunt similare arsurilor pieli, însă au loc la nivelul unor ţesuturi mult mai sensibile ce aparţin structurii ochiului și pleoapelor, și pot apărea chiar la câteva ore după expunere la lumină.

Fotokeratita și fotoconjunctivita, deși pot fi dureroase, sunt afecţiuni reversibile și nu deteriorează definitiv structurile ochiului și nici vederea.
Una din formele extreme de fotokeratită este cea cauzată de zăpadă, ea reflectând radiaţiile UV într-un procent de 80%. Expunerea neprotejată la cantităţi mari de radiaţii UV pot distruge straturile celulare de pe suprafaţa corneei, provocând orbire temporară. Aceste straturi celulare urmează a fi înlocuite de straturi noi, vederea fiind restabilită în câteva zile, fotokeratita cauzată de zăpadă însă poate asocia complicaţii pe termen lung precum iritaţii cronice care pot aduce disconfort și lăcrimarea ochilor.
Pterygium
Este o proliferare celulară a membranei conjunctive ce se continuă pe suprfaţa globului ocular, apariţia ei fiind asociată cu expunerea prelungită la radiaţiile UV.

Această proliferare poate avea tendinţa de a se extinde pe suprafaţa corneei, dar și de a se inflama, reducând în consecinţă și vederea.

Deși poate fi aplicat tratament chirurgical pentru pterygium, această afecţiune are tendinţa de a fi recurentă.
UVA și UVB
Este considerată a fi cauza principală de orbire, proteinele de pe suprafaţa cristalinului fiind alterate, ele acumulează pigmenţi ce îi opacifiază suprafaţa și conduc la orbire.

Deși cataracta apare gradual și se manifestă în grade diferite de severitate pe măsura înaintării în vârstă, ea este asociată cu expunerea la radiaţii UVB.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează ca aproximativ 20% din cazurile de cataractă sunt secundare expunerii radiaţiilor UV, fiind unul din motivele principale pentru care trebuie să apelăm la măsurile de protecţie ale ochilor.
Deși putem fi tentaţi să credem că în zilele înnorate nu putem fi expuși efectelor nocive ale radiaţiilor UV, ele continuă să prezinte un risc și în zilele în care cerul este acoperit de nori.
Radiaţiile UVA (cu cea mai mare lungime de undă) și UVB (cu lungime de undă intermediară) pătrund prin stratul de nori și deteriorează în timp orice ţesut viu.
Radiaţiile UVA sunt responsabile cu bronzul sau inchiderea pigmentului pielii, printr-o reacţie a melanocitelor, care se află în celulele pielii, și care produc melanina, un pigment ce absoarbe radiaţiile UV și protejează integritatea tegumentară.
Reprezintă 95% din radiaţiile UV ce ajung pe suprafaţa terestră, pot traversa plafonul de nori, sticla și epiderma și cauzează apariţia fotoîmbătrânirii - alterarea fibrelor de colagen și elastină din structura ţesuturilor, ducând la diminuarea elasticităţii pielii și la apariţia ridurilor.
Radiaţiile UVB reprezintă doar 5% din radiaţiile UV care ajung pe suprafaţa terestră și sunt filtrate de plafonul norilor și de sticlă.

Expunerea prelungită la ele poate provoca arsuri ale pielii, insolaţii, cataractă și leziuni ale retinei dar și cancere ale pielii.
De vreme ce radiaţiile UV sunt invizibile, ele nu sunt afectate de culoarea ochelarilor de soare, ci de densitatea materialelor din care sunt aceștia alcătuiţi. Denistatea este determinată de tipul materialului, ea fiind cea care stabilește gradul de protecţie UV oferit, din acest motiv, ochelarii de soare care oferă 100% protecţie împotriva rezelor UV sunt necesari pe tot parcursul anului, inclusiv în zilele în care soarele este acoperit de nori.
Loc sub soare există pentru toată lumea, mai ales dacă locul ni-l asigurăm urmărind câteva indicaţii simple pentru siguranţă și prevenţie
Folosirea ochelarilor care blochează și radiaţiile UVA și UVB, aceștia fiind etichetaţi fie cu UV400 fie 100% protection. De preferat ca aceștia să acopere o suprafaţă cât mai mare a ochilor, pentru a nu permite luminii să patrundă prin laterale. De asemenea, dacă purtăm deja lentile de contact cu filtru UV, ochelarii cu protecţie cu UV sunt în continuare un accesoriu necesar.

● Pălăriile, șepcile sau alte dispozitive de acoperit capul cu boruri cât mai largi sunt binevenite și utile pentru a ne proteja ochii și faţa de radiaţiile UV.

● Norii nu funcţionează ca o barieră împotriva radiaţiilor UV, astfel că deteriorarea adusă de acestea poate avea loc pe tot timpul anului, nu doar în perioada verii.

● În condiţii de indice UV foarte ridicat trebuie să ne asigurăm protecţie suplimentară prin îmbrăcăminte adecvată, folosirea cremei factor solar și hidratarea permanentă pentru a ne feri de insolaţie. Este de preferat evitarea orelor de la mijocul zilei și prima jumătatea a după-amiezii, în special dacă ne aflăm la altitudine sau în preajma suprafeţelor reflectorizante precum apa, zăpada sau gheaţa. Apa reflectă radiaţiile UV într-o proporţie de 100%, zăpada 85%, nisipul uscat și asfaltul reflectă 25%, și iarba 3%.