PREA CUMVA

Faptul că tehnologia a evoluat incredibil de mult în ultima vreme nu mai miră pe nimeni. Iar cinematografia, medicina sau astronomia sunt doar câteva dintre domeniile care au beneficiat enorm de progresele tehnologice.
Sunt tot felul de detalii pe care nu le putem observa cu ochiul liber, pentru că fie sunt prea mici sau prea mari, fie fie sunt prea rapide sau prea lente, fie sunt prea departe sau (aproape dar) "ascunse".
Aceste realităţi printre care trăim fără să știm au un farmec aparte.

Sunt plăcute ochiului, intrigă mintea și chiar ne pun pe gânduri - despre lume, despre viaţă, despre tot.

Posibilitatea de a le observa are un impact major asupra noastră. Ne schimbă perspectiva cu totul.
Documentarele despre natură ne arată astăzi cum crește un copac de la stadiul de sămânţă, cum zboară o pasăre în cele mai mici detalii, cum se topesc gheţarii polilor, metamorfoza unui fluture, viaţa uimitoare a furnicilor, procesele biologice din interiorul nostru și așa mai departe.

Aparatura sofisticată de imagistică din laboratoarele medicale ne permite să ne vedem nu doar oasele sau organele, ci și activitatea moleculară sau neuronală.

Praful stelar și planetele aflate la milioane de ani lumină sunt parcă mai aproape de noi, graţie imaginilor extraordinare surprinse de telescoape mega-performante. Despre Pământ, Lună sau Marte nici nu mai spunem - deja le putem
roti pe toate părţile, de la propriile calculatoare.
Deci ochiul primește o șansă minunată, iar noi trebuie să profităm de ea.
Aparatele foto-video au fost puternic inspirate de aparatul vizual, iar răsplata pare să vină repede, pentru că acestea au acum puterea de a-i arăta ochiului ce nu observă sau nu cuprinde. Tot ce ne scapă din vedere în fiecare zi poate fi urmărit cu atenţie pe un ecran, printr-o lentilă ș.a.m.d.
În ziua de azi, nimic nu mai pare a fi:
PREA
LENT
PREA
RAPID
Unele lucruri se petrec atât de "încet" pentru noi încât nici nu le putem observa adevărata dinamică și frumuseţea adusă de ea.

Tocmai de aceea, să vezi foarte repede ce se întâmplă foarte lent este mare lucru. Să vezi mișcarea norilor care au trecut pe deasupra capului tău, sau puzderia de stele printre care ne-am rotit pe parcursul unei nopţi îţi dă o senzaţie specială.
Metoda fotografică "time lapse" presupune fotografierea unui subiect sau fenomen la anumite intervale de timp (expunere lungă) și ulterior derularea rapidă a imaginilor capturate, rezultatul fiind un film aboslut incredibil.
Alte acţiuni se petrec atât de rapid, încât majoritatea detaliilor ne scapă din vedere, frumuseţea lor trecând neobservată.

Vedem jocul ploii pe suprafaţa unui lac și credem că picăturile se pierd pur și simplu în apa pe care o întâlnesc, când de fapt acestea fac cu totul altceva până la "integrarea" definitivă.. Parcă dansează, lăsând "la joc" picături tot mai mici.
Frumuseţea tehnicii de filmare în "slow-motion" este cu atât mai mare cu cât ne dezvăluie lucruri noi despre mediul în care trăim. Contrar procedeului "time lapse", care face timpul să stea pe loc, filmarea "în reluare" îl face să treacă greu.
Fiecare detaliu este suprins "frame by frame" (cadru cu cadru), unele camere ajungând să înregistreze pănă la un milion de cadre pe minut. Să poţi vedea "cu încetinitorul" fiecare mișcare a unui subiect ajută. Mai ales atunci când vrei să înveţi, înţelegi, observi, admiri. Multe tuoriale video (în special cele sportive) se bazează pe acest procedeu.
PREA
MARE
PREA
MIC
Trăim într-o lume mult mai mare decât noi și mult prea mare pentru a o cuprinde cu ochii. Văzut de sus, Pământul te îndrăgostește de el și te învaţă să-l repsecţi mai mult. Imaginile de la mari înălţimi, din satelit sau din avion ne fac să ne amintim cât suntem de mici, de fapt.
Unele detalii sunt atât de mici încât ori nu le putem aprecia adevărata frumuseţe, ori nici nu știm că există. Diverse insecte, bacteriile care sunt peste tot sau diverse alte forme de viaţă au trecut neobservate până la apariţia fotografiei MACRO și a celei MICROscopice.
PREA DEPARTE
PREA "ASCUNS"
Începem să vedem tot mai multe imagini de la milioane de ani lumină, să găsim forme în praful stelar al Universului exact așa cum facem cu norii de pe cerul nostru... Iar asta pentru că lentile tot mai perfomante (ca cele ale telescopului Hubble) "trag cu ochiul" până foarte departe, făcând Universul să pară mic.
Radiografiile sau ecografiile par deja ceva banal... Ne vedem oasele, organele, dar lucrurile nu se opresc aici - acum ne putem vedea gândurile (activitatea neuronală) și în curând ne vom putea vedea și visele. Iată câteva detalii pe care ochiul liber nu le vede, până când tehnologia nu i le arată:
De fapt, aici am dat doar doar câteva exemple pentru multitudinea de detalii pe care ochii noștri nu "ni le aduc la cunoștinţă". Mai sunt multe lucruri interesante de discutat, mai sunt destule de văzut. Iar acest material doar a deschis subiectul, unul destul de lung și interesant.