PIGMENŢII DIN OCHII NOȘTRI

Până la un moment dat,
toţi oamenii aveau
ochi căprui
O spun multe studii, printre care și unul condus de Universitatea din Copenhaga, care a argumentat afirmaţia prin descoperirea unei mutaţii genetice.

Sunt multe gene implicate în determinarea culorii irisului. OCA2, TYRP1, MAPT, MYO5A... Denumirile nu le fac mai bine înţelese, dar este important de știut că aproximativ 70% dintre variaţiile de culori ale irisului pot fi explicate de un singur interval al cromozomului 15, care conţine gena OCA2.

Mutaţia suferită de gena OCA2 a afectat în mod direct producerea melaninei, ducând astfel la diversificarea coloraturii irisului în nuanţe de albastru, verde sau negru.
Ochii deschiși
la culoare filtrează
mai puţină lumină
Melanina e un pigment brun-închis, conţine fier și sulf și absoarbe lumina la nivelul pielii, al părului și al ochilor, fiind responsabil pentru coloratura acestora.
O concentrație ridicată de pigment duce la o putere mai mare de absorbţie a luminii, deci la culori închise, iar o concentrație scăzută permite colorarea ochilor în albastru sau verde.

Lumina de lungime de undă lungă străbate ușor irisul și este absorbită, în timp ce lumina cu o lungime de undă scurtă este reflectată înapoi și difuzată pe matricea stromală. Este același fenomen care îi oferă cerului culoarea albastră, numit efectul Tyndall. Densitatea irisului, în acest caz, este principalul determinant al culorii, albastrul fiind un rezultat al retrodifuziei luminii incidente de către fibre de colagen stromale.
Specialiștii spun că această mutaţie nu poate fi considerată pozitivă sau negativă, dar ochii albaștri sau verzi filtrează mai puţină lumină.

În timp, sensibilitatea la lumină predispune la afecţiuni oculare – principala fiind degenerescenţa maculară, apărută în urma deteriorării celulelor foto-receptoare ale retinei.
Dar ochii sensibilizaţi de lipsa melaninei pot fi protejaţi prin compensarea conţinutului de luteină sintetizat la nivelul retinei (unde este proiectată imaginea) și prin utilizarea ochelarilor de soare.
Spre deosebire de melanină, luteina poate fi sintetizată local prin alimentaţie.
Fructele și legumele de culoare galbenă/portocalie precum și alimentele cu frunze verzi sunt o sursă bogată de luteină
LUTEINA
Luteina este un pigment de culoare galbenă, cu nunaţe spre portocaliu-roșu atunci când este mai concetrat.

Localizat în pata (macula) galbenă (lutea) a retinei, acest pigment ajută celulele foto-receproare să absoarbă radiaţiile din lumina cu bătaie lungă ajunsă până aici.

Atunci când cantitatea de luteină de la nivelul maculei scade, scad și abilităţile celulelor fotoreceptoare.

În timp, fenomenul poate duce la degenerescenţă maculară - depigmentarea maculei. Celulele nu mai absorb lumina corespunzător, fiind expuse proceselor de foto-oxidare, iar vederea centrală este afectată în mod direct.