O VIZIUNE DALTONISTĂ ASUPRA LUMII

Imaginează-ţi pădurea în care frunzele sunt gălbui în toiul primăverii, o pajiște de maci cenușii sau un cer senin dar gri...
Pare din cu totul altă poveste, dar cea care face cu adevărat poveștile este lumina.

Culorile sunt percepţia ochiului asupra uneia sau mai multor lungimi de undă de lumină.
Ochiul captează lumina, în retină existând două tipuri de celule fotoreceptoare, denumite după
forma lor de conuri și bastonașe.
Localizate la periferia retinei, BASTONAȘELE asigură vederea la lumină slabă si nu oferă informatii legate de culori.
Localizate în macula lutea (pata galbenă a retinei), CONURILE asigură vederea diurnă si perceperea culorilor | formelor.
Vederea colorată normală folosește toate cele trei tipuri de celule cu conuri corect și se numește vedere tricromatică.
Defectul sau inexistenţa unui tip sau a mai multor tipuri de fotoreceptori cu conuri este ceea ce determină deficienţa percepţiei culorii, adică daltonismul. În funcţie de celulele conuri afectate, există mai multe tipuri de tulburări cromatice.
Viziuni daltoniste
Lumea își pierde culorile, nu și frumuseţea.
Deși micile detalii fac difereţe mari, totuși daltonismul afectează doar într-o mică măsură stilul de viaţă. Poate că cele mai dese probleme sunt legate de alegerile vestimentare sau de statutul de șofer, în rest adaptarea la o altă paletă de culori (una rară) nu este atât de dificilă.
Așa cum arată fiecare caz în parte, daltonismul are viziuni diferite, în general în funcţie de culoarea care îi lipsește (pentru ca lumina nu este receptată de conuri). Astfel, de la nuanţe de gri la confuzie verde/roșu, viziunile daltoniste au primit diverse denumiri, greu de reţinut dar simplu de înţeles.
1.
Acromatopsia vede lumea în nuanţe de gri și este foarte sensibilă la lumină, fiind adesea nevoită să poarte ochelari de soare chiar și la petrecerile cu jocuri de lumini.
Niciun con n-o ajută la percepţia culorilor, aceste celulele fotoreceptoare fiind total disfunţionale și lăsând-o discromată. Așa că se bazează pe bastonașele funcţionale, care îi asigură vederea în condiţii de luminozitate scăzută. Este un caz rar. Unul la 33,000.
2.
Monocromatopsia continuă să vadă lumea în nuanţe de gri chiar și atunci când doar două sau trei tipuri de conuri sunt afectate. Disfuncţionalitatea lor o împiedică să perceapă culorile, dar se bucură de o acuitate vizuală mai mare.
3.
Discromatopsiei îi lipsește cu desăvârșire un tip de con, iar asta pur și simplu scoate o culoare din peisaj. Poate fi verdele, albastrul, sau roșul, iar în fiecare caz imaginea se schimbă dramatic.
A. Când roșul se pierde în maro sau gri, verdele pare să fie roșu, diferenţa devenind aproape imposibil de făcut.
B. Cel mai des se întâmplă însă să lipsească verdele. Deși vede lumea aproape la fel ca și atunci când îi lipsește roșul (protanopie), totuși poate face diferenţa dintre roșu și verde pe baza nuanţelor culorii.
C. Când albastrul se pierde în verde, apărând și ceva probleme în definirea galbenului, vorbim despre Tritanopie.
Atât în cazul Protanopiei (A) cât și în cel al Deuteranopiei (B), lumea este mai mult albastră și galbenă.

Culorile precum maroul, portocaliul și nuanţele de verde sau de roșu sunt foarte ușor de confundat.
4.
Vederea tricromatică anormală se manifestă atunci când una dintre cele trei tipuri de celule cu conuri este atipică, iar sensibilitatea este ușor diferită, astfel încât nu percepe corect o culoare, ceea ce îi poate provoca trei tipuri de sensibilităţi:
• Percepţia albastrului influenţează discriminarea albastru-galben și se numește Tritanomalie.

• Percepţia roșului implică doar un defect ușor care determină discriminarea dificilă a combinaţiei roșu-verde. Se numește Rotanomalia și afectează 1% dintre bărbaţi.

• Percepţia verdelui aduce probleme în discriminarea roșu-verde. Se numește Deuteranomalia, este cea mai comună formă de daltonism și afectează 5% dintre bărbaţii europeni.
Ce este, mai exact, daltonismul?
Daltonismul își are numele după chimistul englez John Dalton, care a publicat în 1798 primul articol știinţific pe această temă, după ce a realizat propria-i deficienţă cromatică.
Din întreaga populaţie doar 0.5% dintre femei și 8% dintre bărbaţi prezintă o formă de daltonism.
Bărbaţii sunt afectaţi preponderent datorită localizării pe cromozomul X a genelor implicate cu percepţia colorată. Ceea ce înseamnă că 1 din 12 bărbaţi are dificultăţi în alegerea fructelor coapte și o scuză bună pentru alegerea unei ţinute neasortate. Daltonismul este în general transmis genetic dar poate fi dobândit în urma unei leziuni fizice sau chimice a ochiului, a nervului optic sau a unor regiuni ale creierului.
Numită generic daltonism, afecţiunea reprezintă deficienţa (sau cecitatea) cromatică care constă în imposibilitatea sau capacitatea diminuată de a vedea una sau mai multe culori sau de a percepe diferenţele dintre culori în condiţii normale de iluminare.
Cum se depistează daltonismul?
Există nenumărate testele pentru depistarea daltonismuluiiar toate sunt gândite să fie rapide, ușoare, distractive și eficiente.
Cu toţii am văzut planșele pseudoizocromatice, acelea cu buline de diverse culori, care ascund de cele mai multe ori o cifră din buline colorate. Planșele Ishihara sunt cel mai folosit test în depistarea daltonismului pe axa roșu-verde.
(pentru cei cu vederea normală, numărul 74 ar trebui să fie clar, iar daltoniștii ar putea vedea numărul 21 sau nimic)
Testul de evaluare cromatică Farnsworth-Munsell 100 Hue Test este utilizat de instituţiile guvernamentale și de industrie de mai bine de 40 de ani. Acesta este cel mai faimos test pentru depistarea anomaliilor în percepţia culorilor.
Având patru seturi ce conțin 85 capsule a căror culoare variază, capsulele trebuie să fie aranjate în ordinea corectă pentru a trece testul. Pare simplu, nu?
Cum se poate aduce culoare în viziunea daltonistă?
Deși tratarea daltonismului este imposibilă, există totuși câteva soluţii - printre care și ochelarii cu lentile speciale, care pot aduce mai multă culoare.
Aceste lentile doar defazează puţin spectrul pentru anumite culori, iar astfel purtătorul poate face mai ușor diferenţa între diferite tipuri de culori. Există inclusiv varianta lentilelor de contact.
Pentru cei care folosesc calculatorul există o interfaţă pentru ecran, numita GNOME. Sunt multe aplicaţii pentru iPhone și iPad, atât pentru daltoniști cât și pentru cei curioși să vadă cum arată lumea pentru un daltonist.
În plus, există și ColorAdd, pentru cei care vor să își poată cumpăra singuri haine, fără ajutorul unui prieten. Acesta este un sistem codat, având 5 forme de baza care, atunci când sunt combinate, pentru daltoniști duc la o identificare mai ușoara a diferitelor culori.