LUNGEȘTE ZIUA!

Cui îi plac zilele scurte? Sau cui îi place când, după ce că se întunecă devreme, mai e și înnorat? Nimănui, probabil, iar motivele sunt întemeiate, spun cercetătorii...
... Care ne încurajează să exploatăm lumina naturală în sezonul rece, cât e ziua de scurtă.
Să tragem perdelele pentru a lăsa razele soarelui să se strecoare în camere, să stigem becurile pentru a profita de lumina naturală și să petrecem timp în aer liber, nu doar închiși în case, în birouri și săli de clasă, cu ochii în hârtii sau pe ecranei.

Iar o plimbare matinală și/sau una în pauza de prânz ne fac servicii uriașe – mulţi terminând programul de lucru pe întuneric.
De la soare la retină, de la retină la creier și de la creier mai departe în organism - atât de departe bate lumina?
Dacă ţinem cont de efectele ei asupra condiţiilor noastre de sănătate fizică și psihică, atunci răspunsul este
afirmativ.
Celulele foto-senzitive din retină (camera din spate o aparatului vizual) sunt stimulate de lumina soarelui, în special de spectrul albastru (“lumina albastră”).
Iar aceste celule transmit, prin nervii optici, informaţii luminoase pe care creierul le interpretează și folosește ca atare.
Unele mesaje ajung la glanda pituitară (hipofiză), iar de acolo reacţiile curg în lanţ, alte mesaje ajung la hipotalamus, care controlează “ceasul biologic” (“ceasul intern” | ritmul circadian). Toate aceste mesaje influenţează activitatea creierului, deci efectele luminii asupra noastră sunt variate.
HIPOFIZA
Celulele foto-receptoare comunică în mod direct cu glanda pituitară (hipofiza) – considerată sistemul central de control al funcţiei endocrine. Deci odată stimulată să elibereze hormoni, hipofiza declanșează o serie de reacţii în întreg organismul, prin mesajele transmise multor alte glande.
Un studiu realizat de doctorii Turner M.A și Manster P.L – de la Universitatea Kansas, Facultatea de Medicină - publicat în Journal of Ophthalmology în anul 2008 concluzionează că “celulele foto-receptoare joacă un rol esenţial în psihicul și fiziologia organismului uman”, tocmai datorită comunicării directe pe care o au cu glanda pituitară (influenţând într-o mare măsură felul în care ne simțim - fizic, psihic).
HIPOTALAMUSUL
Celulele foto-receptoare comunică direct și cu zona hipotalamusului, acolo unde “ticăie” ceasul biologic - care ne trezește dimineaţa și ne trimite seara la culcare. Ritmul circadian este important nu doar pentru “reglarea orelor de somn / de alertă”, ci și pentru alte activităţi hormonale, care influenţează viteza de reacţie sau comportamentul, de exemplu.
Am văzut, ce efecte neplăcute poate avea lumina albastră asupra calităţii somnului în nopţile în care stăm cu ochii în telefoane...

Sau știm că dimineaţa avem nevoie de lumină naturală pentru a ne trezi...

Toate celulele organismului au un tipar de acţiune optimă, iar acesta este stimulat de lumina naturală – "Deci absenţa ei poate influenţa semnificantiv psihologia și starea noastră de sănătate" - spun specialiștii.
Tranziţia de la somn la “starea de alertă” necesită influenţele glandelor adrenale – stimulate de hipotalamus și de glanda pituitară.
La fel și glanda pineală secretă (sau inhibă secreţia de) melatonină sau de serotonină - în funcţie de informaţia luminoasă primită.
GLANDA PINEALĂ
Glanda pineală beneficiază în mod direct de pe urma stimulării luminii naturale sau a abseţei totale a acesteia, pentru producţia serotoninei sau a melatoninei - hormonii care ne "dau stingerea” sau care ne activează.
Glanda pineală are nevoie de lumină naturală în timpul zilei pentru producția serotoninei (hormonul care stimulează și energizează mintea) și preferă întunericul nopții pentru a produce melatonina (hormonul care ne trimite la culcare). De aceea, nu este recomandat să stăm cu ochii pe telefoane înainte de culcare - pentru a nu inhiba producţia melatoninei. La fel cum dimineaţa e mai dificil să ne trezim dacă perdelele nu lasă lumina să ajungă la ochii noștri...
Sau în zilele mohorâte ne simţim lipsiţi de energie, chiar somnoroși (când glanda pineală ar produce mai degrabă melatonină, decât serotonină – în timpul zilei)
Și lumina artificială stimulează celulele receptoare într-o oarecare măsură, mai ales dacă becurile sunt alese cu grijă. Dar acestea nu pot compensa absenţa luminii naturale, motiv pentru care timpul petrecut în aer liber și ferestrele luminoase rămân principalele opţiuni pentru a beneficia de "serviciile" soarelui.
Dacă reușim să folosim cât mai mult din lumina pe care soarele ne-o oferă în sezonul rece (cu zile mai scurte și mai mohorâte), nu doar sănătatea ochilor, ci a întregului organism ar avea de câștigat. Iar dacă ţinem cont de impactul luminii artificale asupra ochilor noștri, acestia nu s-ar mai simţi atât de încordaţi și obosiţi, poate chiar deshidrataţi ori iritaţi -
- cum se simt adesea în faţa telefonelor și a ecranelor în general. Spaţiul de lucru, camera de zi, dormitorul, sala de clasă - toate cu spaţiile închise în care ne petrecem timpul liber sau activităţile au nevoie de lumină naturală.