LECTURI “ÎN MIȘCARE”

Cine poate să citească liniștit o carte sau să “butoneze” telefonul în mașină (tren, avion etc), fără dureri de cap, stări de greaţă sau ameţeală?
Cei care nu întâmpină această problemă sunt niște norocoși, dar nici ceilalţi nu ar trebui să se dea bătuţi, pentru că totul pleacă de la “o mică neînţelegere”… Pe care, cu puţină atenţie, o pot “lămuri” constant, astfel încât să se poată bucura de lectură până la destinaţie.
ȘTIINŢA EXPLICĂ, MECANISMUL E SIMPLU:
Când suntem într-o mașină care se deplasează, iar ochii nu sunt pe geam ci pe o carte, de exemplu, creierul se păcălește singur… Devine paranoic chiar, crezând că organismul este “otrăvit”, cumva… Și transmite acest mesaj organismului, care începe să se manifeste conform indicaţiilor primite.
Iar asta doar pentru că informaţiile pe care creierul le primește și le procesează sunt contradictorii:
Pe de o parte, urechea internă îi spune creierului că organismul este în mișcare…
Pe de altă parte, ochii nu confirmă această informaţie, chiar o contrazic…
Rezultatul? Un “conflict de interese”…
Deci soluţia poate fi “aplanarea” acestui conflict.
Poate fi de ajutor să ridicăm ochii din când în când din carte și să privim pe geam, astfel încât informaţia vizuală să o confirme constant pe cea venită de la urechea internă. Iar continua conștientizare a faptului că suntem în mișcare, deși stăm și răsfoim, ţine creierul “la curent” cu ce se petrece.

Totuși, această metodă nu ajută în proporţie de 100%, motiv pentru care “răul de mașină” nu poate fi rezolvat de oricine - ceea ce îl face să pară “incurabil” pentru cei mai ghinioniști, cărora specialiștii le recomandă un plus de “metode”:
HIDRATAREA adecvată și evitarea consumului de alcool, evident!
AROMATERAPIE?! De ce nu? "Când doi se ceartă, al treilea câștigă", așa că dacă urechea și ochiul nu se înţeleg, nasul ne poate distrage atenţia de la senzaţia de mișcare…
UN CEAI DE GHIMBIR va îndepărta oricând senzaţia de rău… Chiar și în mișcare!
MUZICA! Până la urmă urechea “ne pârăște” că suntem în mișcare, deci de ce nu i-am distrage și ei atenţia?
DECONECTARE TOTALĂ? Sună exagerat, dar dacă metoda “privește periodic pe geam pentru a nu contrazice urechea internă” nu funcţionează, atunci extrema cealaltă ar putea da rezultate… Deci evitarea privitului pe geam, combinată cu muzica din urechi, poate ţine departe de creier ideea de “în mișcare”
Voi cum procedaţi? Cum convingeţi creierul că nu e “otrăvit” (că nu e niciun conflict de interese acolo), eventual că nu se mișcă nimeni, toată lumea citește liniștită o carte?