ILUZIA "EINSTEIN MONROE"

Am postat această imagine (realizată în urmă cu câţiva ani, de către neurologi din cadrul Massachusetts Institute of Technology) pe pagina de facebook și v-am întrebat pe cine vedeţi. Unii l-au văzut pe Albert Einstein, alţii au văzut-o pe Marilyn Monroe. Unii i-au văzut pe amândoi, menţionând (sau nu) că "depinde" de ceva - de unghiul din care privești sau de distanţa dintre ochi și poză. Nimeni nu a răspuns greșit. În imagine sunt amândoi. Dar, în funcţie de răspuns, cercetătorii care au realizat iluzia optică v-ar putea spune dacă aveţi sau nu nevoie de ochelari - recomandaţi în cazul celor care au văzut-o pe Marilyn (în condiţii de distanţă optimă faţă de monitor).
Această iluzie optică poate oferi informaţii legate de calitatea vederii (felul în care ochii focalizează obiectele și percep constrastele) și de modul în care creierul procesează informaţia.
Imaginea este un hibrid, fiind rezultatul suprapunerii a două poze diferite - una cu Monroe, alta cu Einstein. Specificul celor două portete diferă, ceea ce poate determina ochiul să le vadă pe amândouă, dar în contexte diferite, care au legătură pe de o parte cu distanţa faţă de poză, iar pe de altă parte cu timpul de expunere (cât timp este văzută).
Din punct de vedere al distanţei, cu cât este mai mică / mai departe poza, o vom vedea pe Monroe, iar pe măsură ce este mai mare / mai aproape, îl vor identifica pe Einstein.
Motivul pentru care imaginea pare să se schimbe este dat de însăşi metoda de "producţie".
Portretul lui Monroe se bazează pe o densitate mult mai mică de pixeli, oferind doar detalii de bază - precum forma și trăsăturile feţei.
Portretul lui Einstein este realizat dintr-o mai mare densitate de pixeli, care îi definesc anumite detalii - respectiv mustaţa și ridurile.
Din punct de vedere al timpului de expunere, alt detaliu interesant iese la iveală - unul legat de felul în care creierul prioritizează /procesează informaţia primită.
Echipa care a creat acest hibrid a realizat și o serie de experimente în care participanţilor le-a fost arătată imaginea pentru anumite perioade timp.
Când imaginea era expusă doar 30 de milisecunde, toată lumea o vedea pe Marilyn.
Când imaginea era expusă 150 de milisecunde, toată lumea îl vedea pe Einstein, nu şi pe Monroe.
Creierul lor pur și simplu nu avea timpul necesar să poată observa detaliile feţei lui Einstein, indiferent cât de aproape sau de departe de aflau de ea.

Când vedem o imagine sau o scenă pentru o perioadă mult prea scurtă de timp, ochiul reușește să citească doar informaţia cu o "rezoluţie spaţială scăzută" - forma generală a ceea ce am văzut.
Când vedem aceeași imagine pentru o perioadă ceva mai lungă de timp, ochiul primește răgazul necesar să "citească" și detaliile mai fine.

Conform ipotezelor echipei de cercetători, creierul ar procesa mai întâi informaţia cu rezoluţie joasă, abia apoi trecând la restul detaliilor - motiv pentru care cele 120 de milisecunde în plus au permis observarea detaliilor din potretul lui Einstein.
Iar dacă această iluzie optică chiar funcţionează ca un fel de test oftalmologic, atunci persoanele care poartă ochelari ne pot confirma "credibilitatea" informaţiei, privind imaginea cu și fără ochelari. Este Marilyn acolo fără ochelari? Apare Einstein odată cu utilizarea lor?