GLAUCOMUL

Glaucomul descrie o serie de afecţiuni care sunt asociate cu deteriorarea nervului optic, aceasta fiind caracteristica lor principală comună care duce la pierderea progresivă și ireversibilă a vederii.
În etapele timpurii de dezvoltare a bolii, glaucomul este adesea asimptomatic, ceea ce îl face cu atât mai periculos pentru că odată cu apariţia simptomelor, stadiul său poate fi atât de avansat încât este posibil ca pierderea vederii să fi debutat deja, iar măsurile de prevenţie pentru a stopa progresia să nu mai poată fi abordate.
FACTORI
DE RISC
Principalul factor de risc asociat glaucomului este creșterea presiunii intraoculare, însă uneori acesta se poate manifesta și cu o presiune intraoculară normală...
De aceea, având caracter asimptomatic, boala poate evolua necontrolat provocând la început pierderea vederii periferice care poate duce eventual la cecitate.

Fiind o afecţiune caracterizată de afectare nervoasă (neuropatie de nerv optic), orice creștere a presiunii intraoculare peste limitele normale, poate reprezenta un factor major de risc pentru instalarea glaucomului, în unele cazuri, chiar și o depășire mică a valorilor presiunii intraoculare normale putând duce la afectarea nervului optic.
Printre alţi factori
de risc asociaţi cu diagnosticarea glaucomului pot fi regăsiţi și:
... Un istoric familial pozitiv al bolii, migrene, hipertensiune sistemică, obezitatea, diabetul, dar pot fi luaţi în considerare și alţi factori care nu țin numai de predispoziția patologică, cum ar fi vârsta, rasa sau sexul.

Persoanele din rasa mongoloidă sau cu descendenţa inuită pot prezenta o incidenţă mai mare de glaucom cu unghi închis, de asemenea persoanele din rasa africană pot avea o incidenţă mai mare a glaucomului cu unghi deschis.
... Utilizarea îndelungată de steroizi și interacţiunile farmacologice ale unor diverse medicamente și efectele lor secundare, dar și traumele fizice la nivelul ochiului sau uveita.
Glaucomul poate fi clasificat în două tipuri clinice de ordin primar:
Glaucomul
cu unghi închis
Este cauzat de contactul dintre iris și reţeaua trabeculară (căile prin care umoarea apoasă este drenată).
Acest contact, în timp, poate duce la deteriorarea reţelei trabeculare până când aceasta nu mai poate face faţă producţiei de umoare apoasă, ducând la acumularea ei și creșterea presiunii în interiorul globului ocular. În mai mult de jumătate din cazuri, acest contact prelungit poate duce la formarea de adeziuni între iris și reţeaua trabeculară și formarea de ţesut cicatriceal.

Această situaţie poate duce la obstruarea permanentă a reţelei trabeculare, iar presiunea intraoculară existentă poate provoca dureri acute și roșeaţă, apariţia de halouri la vederea luminilor puternice dar și dureri de cap și stare de vomă, dureri oculare și perioculare, vedere înceţoșată ce poate scădea rapid, dar și alte simptome generale precum adinamia, bradicardia și scăderea temperaturiie extremităţilor.

Toate aceste simptome sunt semne clare pentru prezentarea de urgenţă la un consult oftalmologic, în cazul neaplicării unui tratament adecvat, leziunile nervoase putând evolua rapid, însă odată ce simptomele sunt puse sub control iar tratamentul de primă intenţie este aplicat, vederea poate fi salvată.
Glaucomul
cu unghi deschis
Este manifestarea lentă și progresivă a deteriorării câmpului vizual și este și el asociat cu creșterea presiunii intraoculare.
Cu toate acestea, nu toţi pacienţii manifestă creșteri ale presiunii intraoculare peste valorile normale, însă în cazurile în care aceasta există, este importantă abordarea măsurilor pentru scăderea ei pentru a diminua progresia bolii.

Ca și în cazul glaucomului cu unghi închis, acesta este tot secundar tulburărilor drenajului de umoare apoasă, însă nu datorită obstrucţiei reţelei trabeculare.

Consecinţa principală a tulburări este acumularea de lichid și creșterea presiunii intraoculare, aceasta ducând în timp la compresia mecanică a nervului optic și pierderea vederii.

Un alt mecanism patogen al glaucomului care duce la afectarea nervului optic este și scăderea perfuziei sanguine de la nivelul fibrelor nervoase, ceea ce duce la o stare cronică de ischemie și degenerarea fibrelor nervoase.

În concluzie, există 2 modalităţi prin care neuropatia poate avea loc, și anume pe cale mecanică și pe cale ischemică.
Deși glaucomul cu unghi închis poate avea niște simptome greu de ignorat, cel cu unghi deschis se poate manifesta insidios, fără simptome și semne că vederea se deteriorează.
Cei la care boala este suficient de avansată pot sesiza o înceţoșare sau o scădere a acuităţii vederii, cu toate acestea, dacă există un câmp vizual normal la un ochi, acesta poate compensa pentru ochiul bolnav, până când boala avansează și simptomele încep să-și facă apariţia.
Diagnosticul timpuriu al bolii este crucial...
... având în vedere că simptomele nu sunt evidente, iar măsurile pentru stoparea progresiei pot fi luate prea târziu.
În cazul în care glaucomul nu este diagnosticat corect, tratamentul abordat la rândul lui poate fi greșit și să fie stabilit pentru o perioadă nedeterminată.
Pacienţii care sunt suspectaţi de glaucom necesită un screening oftalmologic complet pentru a determina dacă nu există patologii co-existente ce pot agrava prognosticul.
Tratatamentul de cele mai multe ori implică intervenţia chirurgicală, cu laser și tratamentul medicamentos, în funcţie de severitatea glaucomului.
De cele mai multe ori, prima măsură abordată în tratamentul glaucomului, este scăderea presiunii intraoculare cu ajutorul picăturilor, pentru a avea un control asupra progresiei bolii.
Pentru că glaucomul este adesea asimptomatic, se întâmpla ca pacienţii să nu fie foarte consecvenţi în utilizarea picăturilor pentru a putea preveni leziunile nervoase permanente, acest tip de necomplianţă fiind principalul motiv al orbirii cauzate de glaucom.