DE LA SOARE LA RETINĂ

Aproximativ 149,600,000 de km parcurge lumina de la soare până la ochii noștri...

Și doar câţiva milimetri (aproximativ 17mm) de la cornee la retină – adică de la suprafaţa ochiului până în “camera din spate”.
Indiferent că vin tocmai de la soare sau de la un bec, razele de lumină parcurg un traseu important prin ochii noștri - de la suprafaţă (cornee) până în camera din spate (retină). Aici lumina este absorbită de celulele fotoreceptoare, transformată în impulsuri nervoase și transmisă prin nervul optic creierului - care interpretează semnalele pe baza unui mecanism complex ce implică milioane de neuroni.
1. corneea
Lumina pătrunde prin partea din faţă a ochiului printr-o membrană transparentă numită cornee – cea mai importantă lentilă focalizatoare. Datorită puterii sale de refracţie, corneea deviază traiectoria luminii spre retină, destinaţia finală.
2. irisul | 3. pupila
Ajunsă la iris, cantitatea luminii este reglată de pupilă - diafrgma care se închide sau se deschide pentru a feri ochiul de lumina mult prea puternică sau pentru a colecta cât mai multă, atunci când aceasta este slabă.
(mai multe despre iris...)
4. cristalinul
Lumina traversează cristalinul
- care își schimbă curbura pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină. Cristalinul funcţionează ca o lentilă biconvexă, razele de lumină captate suferind în ochi 3 refracţii, dintre acestea 2 având loc chiar aici.
5. retina
Ţesut fin, delicat, fotosensibil, care conţine în principal fotoreceptori. Aceste celule transformă lumina în semnale electrice / impulsuri nervoase procesate mai departe către regiunea posterioară a creierului prin nervul optic.
6. pata galbenă
(macula lutea)
Zonă puternic pigmentată,
localizată în retină. Aici se formează imaginea centrală, clară. Regiunile înconjurătoare realizează o imagine mai neclară - ceea ce vedem cu coada ochiului sau pe întuneric.
Tot aici se găsesc cantităţi mari
de luteină și zeaxantină – pigmneţi naturali, galbeni, care absorb radiaţiile din lumina naturală și artificială.
Acești pigmenţi participă la producerea unui al treilea, de negăsit în surse alimentare:
mezo-zeaxantina, pigment la fel de important ca și “producătorii” ei.
7. nervul optic
Imaginea proiectată “pe retină” este “tradusă” în impulsuri nervoase și transmisă creierului (petru interpretare) prin nervul optic.
Luteina este un pigment de culoare galbenă, cu nunaţe spre portocaliu-roșu atunci când este mai concetrat, care este sintetizat de organism la nivelul retinei, în pata (macula) galbenă (lutea).
Acest pigment ajută celulele foto-receproare să absoarbă radiaţiile din lumina cu bătaie lungă ajunsă până aici.
Atunci când cantitatea de luteină de la nivelul maculei scade, scad și abilităţile celulelor fotoreceptoare.
În timp, fenomenul poate duce la degenerescenţă maculară - celulele nu mai absorb lumina corespunzător, fiind expuse proceselor de foto-oxidare, iar vederea centrală este afectată în mod direct.
Ochii trăiesc clipa
din plin, iar
trecerea timpului
se simte...
Cantiatea de luteină din pata galbenă scade (fiind necesară suplimentarea ei), lentila ochiului (cristalinul) se opacizează în urma procesului continuu de (foto)oxidare, obstrucţionând accesul luminii…
Aceste procese pot duce în timp la degenerescenţă maculară, respectiv cataractă. Dar dacă suntem conștienţi de impactul luminii și știm cum să ne protejăm ochii de-a lungul vieţii, sănătatea vederii poate fi susţinută.

Ochii poftesc la alimente care îi menţin sănătoși oferindu-le antioxidanţi (vitamine, minerale, pigmenţi naturali) – esenţiali pentru ameliorarea impactului pe care lumina îl poate avea asupra lor.