CATARACTA

Este mai “comună” decât degenerescenţa maculară, retinopatia dibetică, glaucomul sau alte afecţiuni asocite vârstei, “ameninţând” sănătatea vederii de la aproximativ 40 de ani.
Factori
de risc
Radiaţiile UV, anumite medicamente și condiţii de sănătate, ereditare.
Lentila ochiului
- cristalinul -
funcţionează precum obiectivul unei camere foto (invers, de fapt, obiectivele inspirându-se din ochii noștri).
Această lentilă focalizează lumina care ajunge până în retină (camera din spate a ochiului) pentru o vedere clară și ajută ochiul să focalizeze și să ajusteze vederea de la distanţă și de aproape.
Cristalinul este compus în cea mai mare parte din apă și proteine dispuse în așa fel încât să păstreze lentila clară – pentru a lăsa lumina să pătrundă.
Iar odată cu vârsta, aceste proteine pot căpăta tendinţa de a se grupa, formând un “nor” mic pe sufrafaţa lentilei.
Cu timpul, acest “nor” poate crește până când “plafonul” ne acoperă întreaga lentilă (oprind accesul luminii).
Nimeni nu știe exact când încep să se producă aceste schimbări în ochii noștri, dar pe lângă vârstă, cercetătorii au mai identificat câţiva factori de risc: radiaţiile UV | diabetul | hipertensiunea asrterială | obezitatea | fumatul | inflamaţii anterioare sau intervenţii chirgicale locale | diverse terapii – precum cele cu hormoni | miopia forte | dependenţa de alcool.
Mai multe tipuri de cataractă:
Se manifestă prin opacifierea progresivă
a cristalinului
(lentila ochiului)
şi creşterea durităţii sale, proces influenţat de imbătrânirea fiziologică.
Cataracta subcapsulară
Se formează în spatele (pe “verso-ul”) cristalinului (lentila ochiului), și se poate manifesta mai ales în cazul persoanelor afectate de diabet.
Cataracta nucleară
Este “adâncă”, formându-se chiar în centrul cristalinului și este cea mai frecventă formă de cataractă asociată îmbătrânirii celulare.
Cataracta corticală
Se dezvoltă în cortexul lentilei ochiului, partea care înconjoară nucleul (despre care vorbeam că poate fi afectat de cataracta nucleară). Opacizarea albicioasă, asemenătoare unei pene, pornește dinspre periferia cristalinului până spre centrul acestuia.
Tipul de cataractă determină simptomele și viteza evoluţiei.
De exemplu, când cataracta nucleară începe să se dezvolte, cei afectaţi pot sesiza o îmbunătăţire temporară a vederii de aproape – denumită “vederea secundară” (care dispare odată cu agravarea situaţiei).

Pe de altă parte, cataracta subcapsulară poate “merge pe burtă”, fără să dea vreun semn de instaurare… Iar când simptomatologia începe să fie vizibilă, calitatea vedederii este deja afectată.
SIMPTOME
Înceţoșarea imaginii, senzaţia că lumina soarelui sau a becurilor este prea strălucitoare – în cazul șofatului nocturn cu atât mai deranjante vor fi luminile farurilor (percepute ca prea strălucitoare). Culorile pierd din intensitatea cu care ne-au fermecat...
Deși operaţia de cataractă este una dintre cele mai frecvente intervenţii chirurgicale la nivelul ochilor, milioane de cazuri înregistrându-se în fiecare an în Europa, totuși nu-și dorește nimeni să ajungă până acolo, iar pentru acest lucru, atenţia la detalii care privesc igiena ochilor este esenţială pe tot parcursul vieţii.
TRATAMENT
Nu există dovezi clare că anumite substanţe provenite prin aportul nutritiv previn în totalitate cataracta legată de înaintarea în vârstă...
Ca și în cazul altor afecţiuni de vedere asociate cu înaintarea în vârstă, cel mai bun tratament împotriva cataractei este prevenţia.
Dar o dietă bogată în antioxidanţi poate scădea riscul de apariţie a bolii sau poate încetini dezvoltarea acesteia.
O alimentaiţie variată în care sunt prezente vitamine din grupul B (în special vitaminele B1 şi B3), vitamina A şi luteină contribuie inclusiv la starea generală de sănătate organismului.

Un studiu desfășurat pe perioada a 10 ani confirmă importanţa vitaminei E și a pigmenţilor antioxidanţi luteină și zeaxantină pentru prevenţia afecţiunii, în vreme ce un alt studiu a adus în discuţie și importanţa acizilor grași Omega-3… Iar floarea soarelui, spanacul și migdalele sunt pe lista de recomandări bogate în acești nutrienţi.

Pe lângă aportul provenit din alimentaţie, există şi alte substanţe care se prescriu ca suplimente, însă numai la recomandarea medicului oftalmolog în funcţie de diagnosticul determinat.