ACUITATEA VIZUALĂ

Acuitatea vizuală descrie acurateţea vederii și abilitatea de a distinge cele mai mici detalii.
Instrumentul principal de măsură pentru acurateţea vederii este diagrama cu litere, introdusă prima oară în 1862 de către Donders și Snellen în Utrecht, Olanda.

Cu toate că acest test este extrem de răspândit și reprezintă un suport principal în aprecierea acurateţii vizuale, el nu reprezintă un indicator unic pentru a determina acest lucru și nici un instrument de diagnoză pentru alte afecţiuni oculare.
Vederea 20/20 este un termen care descrie acuitatea vizuală normală măsurată la o distanţă de 6 metri - unitatea de măsură folosită, în acest caz, este 1 foot (1 picior = 30,48 cm).
Acest raport reflectă faptul că individul care privește de la 6 metri vede cu acurateţe exact ceea ce ar trebui să vadă de la acea distanţă, însă dacă raportul se modifică în 20/100, înseamnă că individul distinge cu acurateţe de la 6 metri obiectele pe care în mod obișnuit, o persoană cu vedere normală le-ar vedea de la 30 de metri.
A avea o vedere 20/20 nu înseamnă neapărat a avea o vedere perfectă, acest raport indicând doar claritatea și acurateţea vederii la acea distanţă.
Pe lângă acurateţea și abilitatea de a distinge detaliile, mai există și alţi factori precum vederea perferică, coordonarea oculară, percepţia profunzimii, abilitatea de a focaliza și de a percepe culorile, aspecte ce contribuie global la o vedere optimă.
În anumite cazuri, subiectul poate vedea bine la distanţă, însă nu poate focaliza obiectele din apropiere din cauza hipermetropiei sau presbiopiei.
De asemenea, există și situaţiile în care subiectul poate distinge obiectele din apropiere dar nu și pe cele aflate în depărtare, ca și în cazul miopiei.
Aceste afecţiuni pot fi determinate în urma unui consult oftalmologic complet în urma căruia se stabilește necesitatea ochelarilor de vedere, lentilelor de contact sau altui wtratament specific.
În mod natural, vederea se deteriorează pe măsura trecerii timpului chiar și în absenţa unor afecţiuni oculare precum glaucomul sau degenerescenţa maculară legată de vârstă.
Persoanele în vârstă, cu o acuitate vizuală bună (20/25 sau 20/20) pot avea dificultăţi în adaptare de la lumina de interior la cea de exterior, dar și la șofatul pe timp de noapte.
Aceste lucruri se pot datora îmbătrânirii componentelor optice ale globului ocular ca și în cazul presbiopiei, reducerea flexibilităţii cristalinului și a capacităţii sale de a se adapta, ceea ce poate face dificilă focalizarea obiectelor apropiate.

Alte tipuri de deteriorări pot fi de ordin neuronal cu consecinţe asupra percepţiei imaginii în cortexul vizual.
De vreme ce vederea este o funcţie indispensabilă pentru activităţi precum cititul, orientarea în spaţiu sau memoria, este important de știut felul în care ea este afectată în mod natural odată cu înaintarea în vârstă, și ce putem face pentru a preveni declinul ei.
În vederea investigării impactului pe care îl are ereditatea asupra declinului vizual neuronal, Ruth E. Hogg, PhD și echipa sa de la Universitatea din Melbourne, Australia, au aplicat un studiu pe gemeni pentru a explora impactul pe care îl au factorii genetici și cei ai mediului de viaţă.
Studiul a fost aplicat pe o cohortă compusă din 42 de perechi de gemeni (21 monozigoţi și 21 heterozigoţi) cu vârste curpinse între 57 și 75 de ani ce întruneau criteriile pentru acuitate vizuală optimă, neavând alte afecţiuni oculare. Pentru fiecare persoană a fost testat ochiul cu cea mai bună acuitate vizuală (sau ochiul drept, în cazul în care acuitatea vizuală era aceeași la ambii ochi) la diferite schimbări de lumină, recunoaștere cromatică și detecţia diferitelor tonuri de gri prin comparaţia unei imagini cu fundalul acesteia dar și sensibilitatea pe care aceștia o aveau la contrast. Puse la un loc, toate aceste caracteristici stabilesc caltatea funcţiilor vederii necesare vieţii de zi cu zi.
Rezultatele studiului au relevat faptul că atunci când una din aceste caracteristici a înregistrat un declin pentru un individ, iar același lucru s-a întâmplat și pentru geamănul său identic în același timp, a fost considerat faptul că afectarea respectivă s-a datorat factorilor ereditari.

Pentru gemenii la care declinul nu a avut loc în același timp, s-a considerat că factorii de mediu au jucat un rol dominant în afectarea vizuală.

Prin compararea rezultatelor gemenilor identici cu a celor non-identici, atunci când concordanţa scorurilor a fost mai mare la cei identici faţă de cei non-identici, în situaţiile respective s-a considerat că ereditatea era factorul determinant principal.
Concluzia acestui studiu a fost faptul că bagajul genetic este unul din elementele principale care stabilesc acuitatea vizuală și abilitatea de a distinge culori, funcţie realizată de celulele cu conuri aflate în structura retinei, acolo unde lumina este transformată în impuls electric.
Cu toate acestea, factorii genetici nu au fost corelaţi cu vederea nocturnă și abilitatea de adaptare la schimbările de lumină din mediul înconjurător. Această funcţie este îndeplinită de celulele cu bastonaș din structura retinei, integritatea acestora fiind mult mai influenţată de factorii de mediu. De asemenea, în urma autopsiilor dar și a altor studii s-a constatat faptul că pe măsura înaintării în vârstă, celulele cu bastonaș suferă pierderi mult mai mari decât celulele cu con.
Un alt aspect important observat a fost și faptul că fluxul de nutrienţi asupra retinei este mai important pentru celulele cu bastonaș decât pentru cele cu con, acest lucru fiind majoritar influenţat de factorii de mediu și de obiceiuri - fumatul, alimentaţia deficitară, expunere excesivă la raze UV - toate acestea influenţează major declinul funcţiilor vizuale.
Aceste lucruri sunt de luat în considerare, ţinând cont de faptul că deteriorarea celulelor cu bastonaș este considerată a fi o componentă naturală a îmbătrânirii ochilor și a altor afecţiuni asociate vârstei precum degenerescenţa maculară
Majoritatea persoanelor cu vârste cuprinse între 19 și 40 de ani se bucură de ochi sănătoși, cele mai comune afecţiuni pentru acest grup de vârstă fiind datorate stresului la care ochii sunt expuși prin activităţile de zi cu zi, dar și datorită traumatismelor.
Prin menţinerea unui stil de viaţă sănătos și protejarea zilnică a ochilor de factorii de mediu (precum expunerea la fum de ţigară, raze UV, sau traumatisme fizice) ne putem bucura mai mult timp de sănătatea funcţiilor vizuale și prevenim riscul pentru afecţiuni ce pot apărea odată cu înaintarea în vârstă .
Păstrarea unei diete echilibrate, cu 5 porţii de fructe și legume zilnic pentru a aduce un aport constant de antioxidanţi din alimente precum legumele cu frunze verzi, citricele sau carnea de pește bogată în acizi grași omega-3.

● Evitarea fumatului sau a fumului de ţigară care expune ochii la substanţe ce cresc probabilitatea apariţiei degenerescenţei maculare sau a cataractei.
Protecţia solară constantă ne ajută să evităm deteriorarea permanentă pe care o pot provoca razele UV retinei sau a altor ţesuturi expuse. Alegerea ochelarilor de soare cu protecţie UV-A și UV-B ce oferă o protecţie adecvată reprezintă un pas important, dar și folosirea cremei de protecţie solară în jurul ochilor pentru a proteja pielea subţire de la acest nivel. Purtarea pălăriilor sau a șepcilor nu a fost niciând un moft, ele oferind protecţie suplimentară în zilele foarte însorite.

Consultul periodic, chiar și în perioada tinereţii când nu considerăm că există simptome sau modificări privind calitatea vederii, ne poate ajuta să descoperim afecţiuni incipiente și să putem lua măsuri terapeutice adecvate cu ajutorul medicului oftalmolog.
● Păstrarea unui stil de viaţă activ cu activitate fizică zilnică
ce ajută la imbunătăţirea circulaţiei și a oxigenării tuturor organelor.